Clubul Aristocratic Rapid solicită lămuriri privind prețurile biletelor și abonamentelor

Stimate domnule George Copos,

Am aflat cu surprindere despre creșterea puternică a prețurilor biletelor și abonamentelor pentru campionatul ce stă să înceapă.

Însă nu valoarea absolută este problema principală – suporterii Rapidului vor trece și peste aceasta pentru a fi alături de favoriţii lor.

Ceea ce ne contrariază este faptul că această scumpire bruscă vine într-un moment de criză economică generalizată, caracterizată - și dumneavoastră știți mai bine lucrul acesta – prin stagnarea sau chiar scăderea prețurilor.

De asemenea, politica dumneavoastră de prețuri ne uimește și pentru că nu am auzit să se fi îmbunătățit în vreun fel condițiile de primire a spectatorilor pe stadion. Dimpotrivă, Giuleștiul arată mai degrabă ca un loc părăsit. Lipsesc condiții elementare pentru un stadion civilizat, aceasta fiind una dintre principalele cauze ale scăderii numărului spectatorilor la meciurile de acasă ale Rapidului.

Credem că ar fi în beneficiul tuturor dacă ați răspunde unor întrebări care, suntem convinși, frământă mulți suporteri rapidiști.

- Creșterea accentuată a prețurilor la bilete și abonamente face parte dintr-un plan de redresare financiară a clubului, inclusiv prin contribuția suporterilor? Ați putea descrie, în linii mari, acest plan?
- Care sunt îmbunătățirile aduse stadionului pentru noul campionat?
- De ce nu există politici de atragere la stadion a familiilor și copiilor?
- Care sunt facilitățile oferite suporterilor care își reînnoiesc abonamentele?
- Care sunt politicile de fidelizare a spectatorilor pentru acest campionat?
- Ce proiect aveți pentru preluarea de către clubul de fotbal a stadionului?

Suntem convinși că suporterii Rapidului vor aprecia răspunsurile dumneavoastră, primind lămuririle necesare.

În ce ne privește, vom lua loc la Tribuna a doua, acolo unde a bătut dintotdeauna inima Rapidului. Și de unde există o bună perspectivă asupra tribunei oficiale.

De asemenea, vă asigurăm, domnule Copos, că suntem gata să contribuim la redresarea situației clubului, cuceea ce ne stă în putință : cu ideile noastr și, cu prestigiul nostru public.

Clubul Aristocratic Rapid

Dragi rapidiști,

Iata un mesaj al Clubului Aristocratic Rapid, la aniversarea a 86 de ani de la fondarea Rapidului.

La 25 iunie se împlinesc 86 de ani de la fondarea Asociației Cultural-Sportive CFR, Rapidul nostru de astăzi. Este o aniversare începând cu care ar trebui să privim, direct, spre centenarul de care ne mai despart 14 ani.

Vremea discuţiilor sterile a trecut.

Clubul nostru traverseaza o criza manageriala de proportii. Este o consecinta a lipsei de viziune a celor care au decis in club. In multe cazuri, a lipsei de buna credinta. Si, in si mai multe, o consecinta a neintelegerii fenomenului Rapid. Si a lipsei de respect fata de fotbal, vazut doar ca o vaca de muls. Dupa sfertul de finala din 2006, Rapid putea fi construit ca un club de nivel european - atunci avea doar o echipa si un antrenor. Dar organizatoric, Rapid se afla undeva prin Africa subsahariana.

Momentul a fost pierdut. Nu se stie cand va mai veni din nou. Pentru Rapid, criza a inceput atunci, in 2006-2007, nu acum!

Imi pare rau pentru dl Copos, poate se va supara pe mine cand va citi asta, dar il consider principalul responsabil pentru situatia actuala. Si spun asta chiar stiind ca a facut eforturi, in aceasta primavara, pentru obtinerea licentei. Dar pentru asta nu trebuie sa pretinda imnuri de slava. Era o datorie minimala fata de Rapid, fenomenul care i-a asigurat notorietatea.

Desigur, unii pot gasi oportunitati in fiecare criza. La urma urmelor, Rapidul are posibilitatea de a se reinventa. Domnule Copos, sunteti principalul responsabil, dar inca nu este totul pierdut! Puteti sa va reabilitati in ochii suporterilor care va contesta si in ochii unei societati romanesti care nu va priveste deloc cu simpatie. Imi permit sa va fac cateva recomandari:

+ Aduceti in fruntea Rapidului un Presedinte care sa fie un simbol al rapidismului, o personalitate respectata in societatea romaneasca, un om cu viziune si cu autoritate morala. Lasati-l pe el sa-si aleaga colaboratorii - directorul executiv, directorul sportiv, de marketing, etc. Inainte de a intra in activitate, trimiteti-l trei luni de zile la un club european bine organizat - modelele mele ar fi Ajax sau Alkmaar. Ar veni cu multe idei de acolo. Misiunea acestui Presedinte va fi aceea de a transforma Rapidul intr-un club puternic european, la orizontul anului 2023, anul centenarului.

+ Inchideti cat mai repede diferendul cu dl Taher. Achitati toate datoriile clubului catre furnizori, achitati chiriile restante. Faceti aceste lucruri chiar cu pretul slabitii lotului in sezonul urmator. Adversarii vor fi si ei suficient de slabiti in editia viitoare. Mai bine sa faceti acum ceea ce oricum va trebui sa faceti, mai devreme sau mai tarziu.

+ Stergeti datoriile pe care clubul le are catre firmele dumneavoastra. Fiti sponsor generos!

+ Inchiriati baza Pro Rapid catre FC Rapid, in baza unui contract pe termen lung - 50 de ani, sa zicem - contra unei chirii modice.

+ Faceti public bugetul anual al clubului, cu principalele capitole de venituri si cheltuieli. Realizati o proiectie bugetara multianuala, inclusiv in ceea ce priveste bugetele pentru juniori, marketing, imagine.

+ Cereti scuze publice, in mod solemn, tuturor cluburilor mici, unele defuncte, altele in activitate, care au suferit prejudicii in urma unor tranzactii cu clubul nostru: Corvinul Hunedoara in cazul Lobont, Poli Iasi in cazul Pancu si altele. Cereti scuze tuturor jucatorilor, antrenorilor si oficialilor care au lucrat la Rapid si fata de care v-ati comportat nedrept. Lista e lunga si dumneavoastra o cunoasteti mai bine. Declarati solemn ca asemenea practici nu vor mai existza si ca Rapidul ii va respecta pe toti cei care au muncit pentru el.

+ Reorganizati societatea, astfel incat sa nu mai detineti capitalul majoritar si, in consecinta, puterea integrala de decizie. Impartiti actiunile catre oameni de afaceri mai mici sau mai mari si catre simpli suporteri. Nicio persoana nu ntrebuie sa mai aiba, singura, puterea de decizie la Rapid. Lasati puterea executiva in mainile Presedintelui si ale membrilor echipei pe care el o va alege. Lasati-le un timp rezonabil la dispozitie - poate, doi ani - inainte ca Adunarea Generala sa-i reconfirme sau nu in functii. Inventati un club de fotbal asa cum nu mai exista actualmente in Romania, un club care sa fie cu adevarat al celor care il iubesc!

+ Intrati in silenzio stampa timp de doi ani. Fiindca orice declaratie a dumneavoastra va putea fi interpretata de rauvoitori, impotriva Rapidului.

Domnule Copos, sunteti suficient de bogat si de puternic pentru a face aceste lucruri. Pe drumul de pana acum, oricum nu mai puteti continua. Daca veti pleca cu totul, o veti face ca un invins. Puteti, desigur, sda faceti asta. sau puteti declansa o revolutie pasnica si inteligenta la Rapid. Veti castiga ceea ce acum multi spun ca ati pierdut: respectul tuturor.

Nu faptul ca am pierdut cu Dinamo este cel mai ingrijorator. Ei au meritat sa castige prin ceea ce au aratat in teren. Pur si simplu au fost mai buni.

Unii vorbesc despre blat. E nu cred in aceasta teorie. Nu vad vreun element care sa o sustina.

Non combat? Aici putem discuta. Nu pentru ca antrenorii sau conducatorii nostri ar fi cerut ca echipa sa o lase mai moale. Ci pur si simplu fiindca echipei i-a lipsit unul dintre elementele de baza ale sccesului pe termen lung: acel triunghi alcatuit din conducere, staff tehnic si jucatori ( lasam suporterii, fiindca ei sunt mereu acolo unde trebuie). Triunghiul acesta a fost schiop –patronatul da semnale contradictorii, iar viitorul ramane incert, in ciuda obtinerii licentei.

In aceste conditii echipa a consumat combustibilul de vointa si entuziasm cu care pornise la inceputul primaverii.

Stiu, pentru noi meciul cu Dinamo era ultimul la care am fi acceptat ca echipa sa nu se mai concentreze si sa lase garda jos. Dar am vazut destul fotbal in viata mea si am fost, prin anumite fire, conectat si la o particica a vietii lui interne. Si am inteles un lucru: ca logica suporterului si a fotbalistului se intalnesc foarte rar.

In timp ce noi ne faceam griji pentru meciul cu Dinamo, probabil ca multi jucatori inroseau telefoanele implorandu-si impresarii sa le gaseasca, din vara, un loc mai sigur. Este o realitate: jucatorii nu stiu ce se poate intampla in vara, daca vor mai exista bani, daca va mai exista dorinta de performanta sau doar de supravietuire. Si nimeni nu este capabil sa le dea un asemenea raspuns in momentul de fata. Aceasta poate fi sursa unui non combat fotbalistic. Poate nu unul asumat fatis, ci mai degraba transformat, pe tacute, in niste greutati din plumb agatate de ghetele jucatorilor.

Desigur, uneori se intampla minuni – si de aceea fotbalul e frumos. Saracii si flamanzii pot, in unele momente, sa strice ierarhiile. Uneori, energia unei revolte impotriva indiferentei – sau chiar ostilitatii – patronului poate fi canalizata de un antrenor inteligent inspre terenul de fotbal, cu rezultate uimitoare. Asa cum ni s-a intamplat noua in aventura europeana din mandatul lui Razvan Lucescu.

Dar toate acestea sunt doar revarsari bruste de lumina, ca flama unui blitz. Si nu lasa urme pe termen lung. Ce a lasat un urma, din punct de vedere organizatoric si al marketingului, sfertul de finala de Cupa UEFA? Va spun eu: NIMIC!

Cineva va trebui sa raspunda, odata si odata, pentru aceasta lipsa de viziune, pentru acest dezastru managerial.

Rapidului ii lipseste la ora actuala proiectul pe care il merita. Ii lipsesc vizionarii si oamenii care pot sa-i schimbe imaginea. Rapid mai atrage atentia patronului doar pentru perspectiva – tot mai inepartata – de accedere in Liga Campionilor, de unde ar urma sa vina cateva milioane ce vor prinde bine in vremurile acestea dificile. Rapid nu are un proiect pentru a deceni un club de Liga campionilor. Rapid ar putea fi doar o vaca de muls in cazul, putin probabil, in care va nimeri in grupele Ligii.

Rapidul este la ora actuala prizonierul montajului mai larg de afaceri, imobiliare sau de alta natura, dintre George Copos si Fathi Taher. Un montaj oricum gripat din cauza crizei globale. Este doar o simpla carte la o masa de joc cu mize cu mult mai mari decat prezentul si viitorul unui club istoric. In acest moment – si o spun cu durere - Rapid NU ARE VIITOR in zona performantei, ci doar a mediocritatii.

In aceste conditii, lipsa de entuziasm a jucatorilor la meciul cu Dinamo are o explicatie.

Naivi sa fim ca sa credem ca trebuie sa facem chef de bucurie ca au fost depuse - in ultimul moment - actele necesare licentierii.

Aceasta este doar conditia supravietuirii, nicidecum a performantei. OK, nu vrem neaparat cupe si campionate in fiecare an - dar, daca s-ar putea, de ce nu? - ci vrem mai curand un club organizat, cu politici eficiente de marketing, cu un stadion modern, cu o reprezentare internationala onorabila, cu un fotbal placut, cu o atitudine publica eleganta si fair play. Un club care sa creasca jucatori si care sa reprezinte o scoala fotbalistica. Si, nu in ultimul rand, un club care sa dea atentia cuvenita si celorlalte sporturi, pe nedrept neglijate in ultimii ani.

Pentru toate astea nu este suficienta licenta de club profesionist. este necesar un proiect inteligent si responsabil. Daca nu se va intampla asta, ma tem ca plata datoriilor urgente in ultima clipa este doar rezultatul mirosului sangelui decat al unul angajament pe termen lung. Mai precis, dorinta de a pune mana pe ipoteticele milioane din Liga Campionilor si nu dorinta de a construi.

Rapid are nevoie de mult mai mult decat de o licenta de club profesionist. Patronul ( sau patronii), care or fi ei in acest moment, sunt datori cu mult mai mult!

Asadar: ce se intampla pe Giulesti, la un an de la celebra faza a brichetei, in care niste fotbalisti imbracati in albastru si rosu fugeau de pe teren mancand pamantul?

Pai, se intampla ceea ce trebuia sa se intample. In mijlocul unui meci frumos, Costin Lazar refuza o lovitura de la 11 metri, pe care o considera gresit acordata in favoarea propriei echipe. Un gest de fair-play care pune lucrurile in ordinea lor fireasca.

Nici nu se putea o palma mai rasunatoare data lasilor si pacalicilor fotbalului, la un an de la fuga de pe teren a unei intregi echipe. Nici nu se putea o razbunare mai dulce.

Rapid a inceput acest retur intarit de infuzia de rapidism venita de pe banca tehnica. Rapid a inceput bine pentru ca a regasit un anumit spirit care l-a facut puternic si victorios, dar si demn de simpatie, atunci cand s-a intamplat sa nu castige. Spuneam in precedentul articol ca adevaratul si noul Rapid trebuie sa aiba ceva din vechiul Rapid.

Iar unul dintre principiile sanatoase ale rapidismului dintotdeauna este acesta: “Victorie, dar nu cu orice pret”.

De aceea victoriile noastre, poate mai putine ca ale altora, sunt cu mult mai frumoase. In definitiv, cand altii bifeaza statistici, noi scriem povesti. Iar povestile sunt cele care te fac mai bun si mai frumos, nicidecum statisticile!

Imi place sa crad ca incertitudinea de la Rapid va fi rezolvata in cel mai scurt timp. Stiu de anumite miscari si discutii, unele extrem de avansate, insa am promis discretie celor care mi-au dat informatiile. Tot ce va pot spuine in acest moment este ca lucrurile merg spre o solutie acceptabila.

Dar, atentie!

Ne amagim crezand ca Rapidul are nevoie numai de un finantator care sa plateasca datoriile catre jucatori, antrenori, angajati ai clubului, stat, furnizolri, etc. Rapid are nevoie de un management modern dar are nevoie si de o noua viziune. De fapt, rapidul are nevoie sa se intoarca la valorile lui traditionale - un club al oamenilor liberi care iubesc fotbalul, o mostenire de familie, un fenomen care a inspirat cele mai multe carti, metafore si vorbe de duh, o grupare careia ii place sa castige, insa nu prin orice mijloace.

Mi-a placut mult articolul lui FC Altona, in facea o paralele intre Rapidul actual si cel de dinaintea erei Copos. Este adevarat, in era Copos au venit mai multe trofee, dar pretul a fost urias - ceva s-a rupt in sufletul nostru, gustul nu a mai fost acelasi.

Si stiti de ce? Pentru ca Rapid s-a incadrat in sistem. Victoriile sale au fost obtinute tot mai des in cadrul sistemului ticalosit din fotbalul autohton si tot mai putin impotriva acestuia.

Ca nu am fost noi cei mai odiosi, ca nu suntem noi - din fericire! - eroii stenogranmelor rusinii din fotbalul romanesc, asta e alta discutie.

Rapid va redeveni Rapid cand se va transforma din nou in “haiducul” fotbalului romanesc, rebelul perpetuu, nonconformistul irezistibil.

Noul Rapid trebuie sa fie un club construit pe principii cu totul noi, de transparenta si de participare a suporterilor. Noul Rapid va declansa astfel, inceputul unei schimbari profunde a fotbalului romanesc, in care jocul pe care il iubim cu totii, indiferent de echipa cu care tinem, le va fi smults actualilor “oameni de fotbal” imbatrabniti in rele si inapoiat comunitatilor.

Putem sa facem acest lucru!

Vi s-a intamplat vreodata ca un derbedeu sa va arunce o mojicie, asa, in plina strada? Si asta, fara sa fi fost provocat, ci numai ca sa se simta el bine? Daca ati trecut prin asa ceva este imposibil sa nu va amintiti si de starea de revolta neputincioasa care sigur v-a cuprins in clipa aceea. Ati fi vrut sa adunati toate energiile din lume ca sa-I puteti intoarce una mitocanului. Mitocanul, insa, s-a facut nevazut in multime, ia-l de unde nu-i. Ramai asadar cu revolta in tine, cu pulsul crescut la maximum, dupa care iti spui ca n-are rost sa-ti mai faci nervi de pomana. Ca doar n-o sa te pui cu prostul.

Cam asa m-am simtit si eu atunci cand am citit interviul din GSP cu titlul de-o schioapa: “Rapid, primul club COMUNIST din Romania”. Am citit “dovada”. Si am recitit-o. Nimic! Autorul articolului, al carui nume imi scapa, scosese pur si simplu titlul din burta. Interlocutorul lui nu pronuntase asemenea cuvinte.

Ar fi putut fi doar povestea trecerii lui Ozon la Rapid, petrecuta prin anii 50, la interventia lui Gheorghiu-Dej. Autorul o fi crezut ca a facut o mare descoperire, dar, de fapt, nu descoperise nimic! Ozon vorbise despre asta chiar din timpul vietii. Iar faptul ca fostul lider comunist simpatiza cu Rapidul, iarasi nu e un secret.

Trimiterea unor jucatori “la reeducare” in echipe muncitorest facea parte din arsenalul propagandistic comunist. Ozon intrase in colimatorul puterii comuniste pentru ca incercase sa treaca in Romania niste marfa “de contrabanda”, pe cand se intorcea de la un meci in Grecia. Si a fost trimis la “munca de jos”, la o echipa muncitoreasca. Acum, sa nu va imaginati ca Ozon facea pe acarul prin triajul de la Chitila. Nici pomeneala. Avea viata fotbalistilor de la acea vreme – cu mult mai dulce decat a majoritatii romanilor. Cam asta i s-a intamplat si lui Alexandru Boc, prin 1970 – deci, in vremea lui Ceausescu - dupa episodul cu bataia din bar. Iarasi, arhicunoscut, nu mai insist.

Rapidul, ca si alte cluburi muncitoresti, devenise un fel de “batalion disciplinar” , un loc unde tinerii fotbalisti care incalcau normele moralei vremii erau trimisi sa-si ispaseasca pedeapsa “la locul de munca” – cine a trait acele vremuri stie la ce ma refer. Totul era, bineinteles, doar propaganda. Oricum, la un club muncitoresc ca Rapidul avantajele nu erau nici pe departe cele de la cluburile cu adevarat comuniste, Steaua si Dinamo. Cam in asta consta si “pedeapsa”.

Dei aici si pana la a sustine insa ca Rapid a fost primul club comunist din Romania este insa o cale lunga, pe care e bine sa nu te avanti daca nu vrei sa cazi in penibil.

Dar articolul din GSP mai are, cred, o explicatie. Ne aflam in plina perioada de lansare a unei carti despre istoria Stelei. Momentul nu e deloc propice pentru clubul ghencist, date fiind penibilele dezvaluiri din serialul “Stenogramele”. In plus, orice carte despre istoria Stelei pune o problema al naibii de deranjanta: infiintarea clubului.

Articolul poate parea o abila miscare de marketing, menita sa acopere momentele penibile din viata clubului ros-albastru si sa asigure cartii despre Steaua succesul scontat. In realitate, articolul infam despre Rapid o diversiune de doi lei, o incercare de a disitage atentia de la chestiunea stenogramelor si de a acoperi jena pe care orice autor de bun simt o poate resimti atunci cand trebuie sa vorbeasca despre infiintarea cluburilor constituite pe model sovietic, TSKA si Dinamo.

Dar, asa cum spuneam, mitocaniile te revolta, insa le lasi sa treaca repede. In definitiv, noi ramanem cu un adevar pe care nimeni nu-l poate stegre: la instalarea comunistilor in Romania, Rapid avea in vitrina sapte Cupe ale Romaniei, Campionatul 1941-1942 numit “Cupa Basarabiei”, juca pe cel mai modern stadion din tara la acea vreme si ajunsese intr-o finala de cupa europeana, nedisputata din cauza razboiului.

Cam mult pentru un club “comunist”, care ar fi trebuit sa se afle in ilegalitate pana la 23 august 1944, nu-I asa , domnilor de la GSP?

Salutare dragi rapidisti si sa dea bunul Dumnezeu sa aveti cu totii un an 2009 cu tot ce-I mai bun – pentru voi, pentru cei dragi voua si pentru Rapidul nostru!

Fara indoiala ca am urmarit in ultimele saptamani toate zbaterile legate de soarta Rapidului. M-am numarat printre cei 25 de semnatari ai apelului “Nu ucideti Rapidul!” publicat in noiembrie 2008 - si nu regret. Cred ca apelul a avut efectul sau pozitiv.

Am evitat ca in tot acest timp sa am puncte de vedere prea transante. Puteam foarte bine sa-I conving si pe multi din “grupul celor 25” sa mi se alature si astfel sa sporim presiunea. Dar mi-am zis ca e mai bine sa astept. Intr-un anumit fel, riscam sa nu am dreptate si mai si pun gaz peste foc. Stiu cat de delicata este situatia si m-am gandit ca oamenii care si-au asumat dificila misiune de a salva Rapidul - d-nii Toma, Sichitiu, Manea, Rada si ceilalti – trebuie lasati sa-si faca treaba in liniste. Sper sa le putem multumi cu totii intr-o buna zi.

Acum, parca-parca se vede o luminita la orizont . Desigur, situatia se mentine dificila si se profileaza o perioada in care nivelul de performanta ar putea sa scada – greu de spus pana unde. Dar sunt si semne bune. Cel dintai semn bun este ca, in sfarsit, pare a se lucra la o strategie care sa duca la o independenta financiara a clubului. Rapidul ar urma sa nu mai depinda de banii, orgoliul, buna dispozitie sau mofturile unui finantator, oricare ar fi el. Ci de propriile resurse financiare, adunate cu sarg, dramuite profesionist si cheltuite cu grija.

Drumul acesta este intortocheat si plin de piedici, dar este cel corect. Numai mergand pe acest drum conducatorii clubului, oricare ar fi ei, se vor dovedi interesati de cresterea jucatorilor tineri. Vor fi constienti de cat de importanta este relatia cu suporterii. Vor intelege ca stadionul trebuie modernizat si grupurile violente lasate in afara tribunelor. Se vor ingriji de intarirea brandului. Si, in cele din urma, vor contribui la transformafrrea fotbalului intr-un spectacol si intr-un adevarat creator de modele pentru cei tineri. Nu intr-un fenomen nociv pentru societate, asa cum este el astazi, din pacate.

Pentru a atinge acest obiectiv Rapidul trebuie sa-si diversifice sursele de finantare. Nimeni nu trebuie sa aiba puteri absolute in club, iar responsabilitatile trebuie clar delimitate. Conducatorii trebuie sa raspunda nu in fata unei personae, ci I fata grupului de actionari, care trebuie sa fie cat mai mare. Bugetul clubului trebuie sa fie transparent, iar datele generale – structura de venituri si de cheltuieli – trebuie sa fie publice, asa cum se intampla la cluburile din occident.

Actionarii trebuie sa fie numerosi, astfel incat contributiile lor financiare sa nu fie foarte mari. Un numar restrans de actionari va insemna o lupta oarba pentru suprematie. Un numar mare de actionari - cu o limitare prin statut a pachetului maximal pe care-l pot detine – va elimina astfel de riscuri. Si va da o anumita “relaxare” actionarilor, care vor simti si fateta cealalta a investitiei lor - satisfacerea unui hobby. In plus, un mic actionar care pleaca va putea fi mai usor inlocuit de un altul. Si mai e ceva: calitatea de actionar la Rapid nu trebuie sa aiba numai o componenta economica – interesul de a lua dividende- ci si una sociala si de prestigiu.

Calitatea de actionar la Rapid trebuie sa fie si un act de responsabilitate sociala din partea companiei sau a persoanei care investeste. Eu vad obligatorie in acest proces cooptarea suporterilor in cadrul actionariatului clubului. Sunt convins ca se poate gasi o posibilitate prin care si grupurile de mici actionari sa poata fi reprezentate in structurile de conducere si control, pe masura contributiei lor. Conducerea executiva trebuie aleasa de actionari, pe durata unui mandat limitat, patru sau cinci ani.

Drumul spre constituirea unei astfel de structure nu e deloc simplu si nimeni nu garanteaza ca nivelul de performanta nu va scadea, pentru o perioada. Dar este singura modalitate de a mentine o structura fotbalistica sanatoasa si care sa ne reprezinte pe toti cu adevarat. Acesta va fi cu adevarat CLUBUL NOSTRU.

Era, desigur, cu mult mai bine daca o asemenea conastructie ar fi fost inceputa mai demult, intr-o conjunctura economica mai buna. Nu s-a intamplat asa si acum schimbarile sunt, practic, determinate de criza financiara globala. Cei inteligenti pot insa transforma crizele in oportunitati.

P.S. Va veti intreba, desigur, ce rol ar putea in aceasta constructie d-nii Copos si eventual Taher. Nimeni nu-i poate opri sa se numere printre actionarii mai mult sau mai putin semnificativi. Dar controlul total din partea unuia sau a altuia trebuie sa inceteze, spre binele Rapidului. Pot deveni si sponsori, daca doresc si considera ca asta va folosi companiilor pe care le detin.

In mai putin de 48 de ore de la postare, peste 400 de persoane au semnat, pe fzr.ro, apelul celor 23 de intelectuali pentru scoaterea clubului Rapid din incertitudinea in care se zbate in acest moment. Este un bun inceput, dar campania trebuie continuata.

Am observat ca, dupa meciul cu Steaua, tonul declaratiilor d-lor George Copos si Fathi Taher lasa sa se intreavada posibilitatea macar a platii salariilor restante. Trebuie insa ca ei sa simta responsabilitatea pe care o poarta. Deci, sa nu ne oprim aici!

Ii rog pe prietenii care si-au dat adeziunea pe www.fzr.ro sa retrimita apelul prietenilor lor rapidisti, pentru a da apelului o cat mai mare greutate. Cu cat vom raspandi mai bine acest apel cu atat vom avea mai multa forta.

Si, bineinteles, nimic nu se va rezolva pana la capat daca Rapidul nu va deveni cu adevarat clubul suporterilor sai. In ce ma priveste, acesta este un obiectiv pe care mi l-am asumat inca din primul moment in care am deschis acest blog. Cred din ce in ce mai mult in aceasta idee.